Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor în care se realizeaza digestia alimentelor si absorbtia nutrimentelor. în tubul digestiv au loc prelucrarea mecanica, fizica si chimica a alimentelor, absorbtia lor si eliminarea resturilor nedigerate. Glandele anexe contribuie prin secretiile lor la procesele de digestie.
Tubul digestiv
Structura tubului digestiv este unitara, prezentând în toata lungimea sa patru tunici.
Cavitatea bucalâ prezinta: anterior, orificiul bucal marginit de cele doua buze, lateral, obrajii, superior, bolta palatina, iar la interior, arcadele dentare si limba. Între obraji si arcadele dentare exista vestibulul bucal.Pe arcade sunt asezati înalveole dintii. La om se disting doua tipuri de dentitie: dentltla de lapte, între 6 luni si 7 ani, formata din 20 de dinti, si dentltia definitlva, ce apare între 7 si 20 de ani, formata din 32 de dinti (incisivi, canini, premolari si molari). Faringele este un organ musculo-membranos în care are loc încrucisarea caii digestive cu calea respiratorie. Comunica superior cu cavitatea bucala, cu fosele nazale si cu trompa lui Eustachio, iar inferior, cu laringele si cu esofagul. Calea alimentelor spre laringe în timpul deglutitiei este blocata de epiglota. Esofagul, de circa 25 cm lunglme la adult, asigura trecerea bolului alimentar din faringe în stomac
Stomacul, portiunea dilatata a tubului digestiv, are forma literei „J". Prezinta trei portiuni: fundul, corpul si portiunea orizontala, formata din antrul si canalul piloric. Comunica prin sfincterul cardia cu esofagul si prin sfincterul pilor cu duodenul. în mucoasa se afla glande gastrice a caror secretie este sucul gastric. Inervatia este asigurata de fibre simpatice din plexul celiac, fibre parasimpatice provenite din nervii vagi, precum si de cele doua plexuri vegetative aflate în peretii stomacului. Intestlnul subtire este segmentul cel mai important al tubului digestlv. Are o lungime de circa 6 m la adult si prezinta doua portiuni:
a) duodenul, portiune fixa de circa 25 cm lungime, în care se deschid canalele pancreatice si canalul coledoc;
b) intestinul liber, portiune mobila, care formeaza anse împartite într-un grup superior situat orizontal (jejunul) si un grup inferior situat vertical (ileonul).
Mucoasa prezinta cute (valvule conivente), care maresc suprafata de absorbtie, si vilozitati intestinale microscopice în forma de deget de manusa. Inervatia intestinului subtire se realizeaza prin fibre vegetative din plexurile celiac si mezenteric superior, precum si din plexurile intrinseci. Intestlnul gros, lung de circa 1,70 m, are o importanta functie motorie si o functie digestiva secundara. Formeaza în cavitatea abdominala cadrul colic divizat în: cecum cu apendicele; colonul si rectul.Trecerea continutului intestinului subtire în intestinul gros se face prin valvula ileocecala. Orificiul anal este prevazut cu doua sfinctere: intern neted, involuntar si extern striat, voluntar.
Glandele anexe
A. Glandele salivare. în cavitatea bucala se deschid canalele a trei perechi deglande salivare acinoase: sublinguale, submandibulare si parotide, care produc saliva. Inervatia motorie a acestora este realizata de nervii cranieni VII si IX.
B. Ficatul, organ cu multiple functii metabolice, fara de care viata este imposibila, are si rol de glanda anexa a tubului digestiv. Este cea mai mare glanda exocrina, circa 1500 g, asezata sub diafragma, în unghiul superior drept al cavitatii abdominale (loja hepatica). Ficatul prezinta o fata superioara, pe care se disting 2 lobi (stâng si drept), si o fata inferioara cu 4 lobi (stâng, drept, patrat, caudal) si hilul hepatic.
Functiile principale ale ficatului:
A. Functia exocrina: secretia bilei
B. Functiile metabolice:
— sinteza de aminoacizi si proteine plasmatice
— mentinerea constanta a glicemiei
— sinteza fosfolipidelor si a colesterolului; cetogeneza; catabolismul acizilor grasi
C. Alte functii:
— depozitare de glicogen, lipide, fier, sânge
— functie antitoxica
— functie termoreglatoare
— functie hematopoietica în perioada fetala
— reglarea volumului de sânge circulant
— inactivarea excesului de hormoni
— în coagulare si hemostaza
Structura ficatulul
Ficatul este format dintr-o stroma conjunctiva si un parenchim hepatic. Stroma cuprinde un învelis extern de unde pornesc septuri conjunctive care delimiteaza în parenchim lobuli hepatici, formatiuni piramidale cu 5-6 laturi. Lobulul hepatic reprezinta unitatea anatomica si functionala a ficatului. Este alcatuit din cordoane radiale de celule hepatice (hepatocite), capilare sangvine si canalicule biliare dispuse în jurul unei vene centrolobulare. Bila este produsul de secretie continua a hepatocitelor. Ea se varsa în canaliculele biliare, care formeaza în final doua canale hepatice, drept si stâng. Ele se unesc în canalul hepatic comun. în perioadele interdigestive, bila ajunge prin canalul cistic la vezica biliara, unde se concentreaza si se îmbogateste cu mucus. Evacuarea ei se face intermitent, în timpul meselor, prin canalul cistic si apoi prin canalul coledoc, care se deschide în duoden împreuna cu canalul principal pancreatic la nivelul sfincterului Oddi. Ficatul are o vascularizatie dubla.
This is your new blog post. Click here and start typing, or drag in elements from the top bar.
RSS Feed