Unitatea functîonala a organismului se realizeazâ prin actiunea conjugata a sistemului nervos si a sistemului endocrin. Sistemul endocrin cuprinde totalitatea glandelor cu secretie intema din organism. Glandele endocrine au în structura lor epitelii secretorii ale caror celule îsi varsa produsii, numiti hormoni, direct în sânge. Hormonii sunt substante active cu actiune specifica reglatoare a metabolismului celular. Prin actiunea lor, la distanta de locul sintezei, hormonii contribuie la dezvoltarea si functionarea normala a organismului. Sistemul endocrin poate fi considerat ca un sistem morfofunctional complex, coordonat de sistemul nervos, având rolul de a armoniza, pe cale umorala, activitatea organelor inteme. Astfel, se realizeaza integrarea activitatii organelor inteme în ansamblul functiilor organismului.Toate organele inteme au o dubla reglare: nervoasa si umorala.
HIPOFIZA
Hipofiza (glanda pituitara) are dimensiunile unui bob de fasole si 0,5 g greutate. Este localizata la baza encefalului, în saua turceasca a osului sfenoid. Ea este formata din trei lobi: lobul anterior (75% din masaglandei),lobul mijlociu (2%), ambele de origine epiteliala, constituind adenohipoliza, si lobul posterior (23%), de origine ectodermica, neurohipofiza. Hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitara, care cuprinde sistemul circulator port hipotalamohipofizar Popa-Fielding si tractul hipotalamo-hipofizar. Prin sistemul port, factorii de eliberare si inhibare din nucleii hipotalamici mijlocii ajung în adenohipofiza.Prin tractul hipotalamohipofizar, produsii de neurosecretie ai nucleilor hipotalamici anteriori ajung la neurohipofiza.
A. Lobul anterior este constituit din cordoane celulare, care formeazâ epiteliul secretor al glandei. Acesta cuprinde celule specifice pentru fiecare dintrehormonii secretati. Adenohipofiza secreta hormonul somatotrop si hormonii glandulari tropi.
1. Hormonul somatotrop (STH), hormonul de crestere, are ca actiune principalâ stimularea cresterii armonioase a întregului organism. De asemenea, intervine în dezvoltarea celulelor, activeaza transportul aminoacizilor în celule si stimuleaza sinteza tisulara a proteinelor, cu efect asupra cresterii oaselor , muschilor si viscerelor. Intensifica oxidarea lipidelor, asigurând energia necesarâ sintezei proteice. Are efect de crutare a glucidelor si , deci , rol hiperglicemiant. Stimuleaza secretia glandelor mamare. Hipersecretia de STH înainte de pubertate determina gigantismul (crestere exageratâ în înaltime, talie peste 2 m), iar dupa pubertate produce acromegalia (crestere exagerata a extremitatilor membrelor, oaselor fetei, buzelor, limbii si a unor viscere). Hiposecretia de STH determinâ la copii nanismul hipofizar (piticism cu dezvoltare fizica proportionalâ si intelect normal). Secretia de STH este stimulata de hipoglicemie si de diverse solicitari ale organismului.
2. Hormonil glandulari tropi
a) Hormonul adenocorVcotrop sau cortlcotroplna (ACTH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si activitatea secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hipersecretia de ACTH determina hipertrofierea corticosuprarenalei si hipersecretie de hormoni ai acesteia, având ca urmare tulburari metabolice.
b) Hormonul tireotrop sau tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si secretia de hormoni ai glandei tiroide.
c) Hormonii gonadotropi controleaza functiile gonadelor feminine si masculine. De asemenea, controleaza secretia glandelor mamare la femeie.
B. Lobul mijlociu (intermediar) al hipofizei secretâ hormonul melanocttostimulant (MSH). Acesta stimuleaza sinteza de melanina în melanocite, cu rol în procesele de pigmentare a pielii.
C. Lobul posterior este constituit din axoni ai neuronilor din nucleii hipotalamici anteriori si celule gliale. Neurohipofiza constituie un depozit dehormoni produsi de hipotalamusul anterior. Hormonii neurohipofizari sunt vasopresina si ocitocina.
Tiroida
Tiroida este cea mai mare glanda cu secretie interna din organism, avand o greutate de circa 30 g. Ea este situata in partea anterioara a gatului, in dreptul cartilajului laringian al carui nume il poarta. Tiroida este formata din doi lobi laterali uniti intre ei prin istmul tiroidian. Structural, prezinta un parenchim glandular format din celule epiteliale grupate in foliculi. Acesti foliculi contin la interior un coloid, tireoglobulina, care este forma de depozitare a hormonilor tiroidieni. Tiroida este bogat vascularizata si inervata. Inervatia vegetativa are numai functii vasomotorii.
Hormonii tiroidieni, derivati iodati ai tirozinei aflata in structura tireoglobulinei sunt tiroxina si triiodotironina. Acesti hormoni au efecte identice, dar mai rapide si mai puternice in cazul triiodotironinei.
Actiunea lor in organism este complexa:
- au efect calorigen, manifestat prin cresterea metabolismului bazal (MB), a consumului de oxigen si a oxidarilor celulare;
- controleaza impreuna cu hormonul somatotrop , cresterea si diferentierea celulara;
- intensifica eliminarile de azot din organism si catabolismul proteic;
- reduc depozitele lipidice prin activarea lipolizei;
- intensifica absortia intestinala de glucoza si catabolismul glucidic, determinand hiperglicemie.
- stimuleaza activitatea gonadelor;
- mentin, impreuna cu prolactina, secretia lactata.
Hipofunctia tiroidiana determina efecte variate in functie de varsta. La copii determina nanismul tiroidian, cu dezvoltare fizica si psihica redusa pana la cretinism. La adulti determina scaderea capacitarii de invatare si memorare. Indiferent de varsta, are loc reducerea metabolismului bazal, determinand mixedemul (edem mucos, cu piele uscata, ingrosata si caderea parului).
Hiperfunctia tiroidiana determinaboala Basedow frecventa mai ales la femei se caracterizata prin:
cresterea metabolismului bazal exofalmie (bulbucarea ochilor), tulburari circulatorii (tahicardie, hipertensiune), iritabilitate crescuta, hiperfagie (consum crescut de alimente) cu scadere in greutate, cresterea in dimensiuni a glandei (gusa).
Paratiroidele
Hiperfunctia tiroidiana determina boala Basedow frecventa mai ales la femei se caracterizata prin:
cresterea metabolismului bazal exofalmie (bulbucarea ochilor), tulburari circulatorii (tahicardie, hipertensiune), iritabilitate crescuta, hiperfagie (consum crescut de alimente) cu scadere in greutate, cresterea in dimensiuni a glandei (gusa).
a) Parathormonul are ca actiune principala cresterea calcemiei, prin eliminarea calciului in lichidul extracelular, si scaderea fosfatemiei, prin eliminarea pe cale renala a fosforului. Astfel, se produce demineralizarea osoasa, prin stimularea activitatii osteoclastelor.
b) Calcitonina, secretata si de catre tiroida, are actiune antagonica parathormonului, prin scaderea calcemiei si cresterea fosfatemiei, deteminand mineralizarea normala a oaselor.
Extirparea paratiroidelor duce la grave tulburari metabolice, datorate lipsei calciului din organism, cunoscute sub
numele de tetanie. Principalele manifestari ale tetaniei sunt:
- tulburari motorii - contractii convulsive necontrolate ale musculaturii scheletice;
- tulburari senzitive - sensibilitate sporita la frig;
- tulburari nervoase - irascibilitate, confuzii mintale, halucinatii;
- tulburari trofice - caderea parurului si a dintilor, unghii friabile:
- tulburari viscerale - spasme ale musculaturii digestive si ale laringelui.
Glandele suprarenale
Suprarenalele sunt o pereche de glande situate la polii superiori ai rinichilor. Fiecare glanda are o zona corticala, corticosuprarenala, dispusa la periferie (80% din masa glandei), care inconjoara complet zona medulara, medulosuprarenala (20%). Cele doua zone difera din punct de vedere embriologic, anatomic si functional.
1. Corticosuprarenala (CSR), de origine mezodermica, la fel cu gonadele, secreta trei categorii de hormoni steroizi, pe baza de colesterol: mineralocorticoizi, glucocorticoizi si sexosteroizi.
a) Mineralocorticoizii au ca reprezen-tant principal aldosteronul, cu rol in reglarea metabolismului mineral El determina reabsortia Na+ (si retentie de apa) si eliminarea K+ la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronilor. Astfel, se mentine echilibrul acido-bazic si presiunea osmotica normala a mediului intern.
b) Glucocorticoizii, reprezentati de cortizol, intervin in metabolismul intermediar al glucidelor. Ei stimuleaza gluconeogeneza (sinteza glucidelor din aminoacizi sau lipide la nivel hepatic).
Activeaza catabolismul proteic, cu exceptia celui din celulele hepatice. Intervin si in metabolismul lipidic, prin mobilizarea acizilor grasi din tesutul adipos. Cresc eliminarile de azot. Glucocorticoizii sunt utilizati in tratarea unor afectiuni, avand rol antiinflamator.
c) Hormonii sexoizi (sexosteroizi) sunt asemanatori celor secretati de gonade, a caror actiune o completeaza, contribuind si ei la aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Acestea diferentiaza cele doua sexe (dezvoltarea specifica a musculaturii, depunerile lipidica, pilozitatea caracteristica, timbrul vocal, etc.).
2. Medulosuprarenala (MSR) are origine ectodermica la fel cu ganglionii simpatici. Ea secreta hormoni cu actiune identica celei a SNV simpatic. Acestia sunt: adrenalina (circa 80%) si noradrenalina (circa 20%), reprezinta si mediatorii chimici ai SNV simpatic. Actiunile lor principale se manifesta la nivelul metabolismului, determinand:
- glicogenoliza si hiperglicemie;
- mobilizarea grasimilor din depozite si catabolizarea acizilor grasi;
- la nivelul sistemului circulator, tahicardie, vasoconstrictie si hipertensiune;
- relaxarea musculaturii netede a peretilor tubului digestiv, contractia sfincterelor si inhibarea majoritatii secretiilor digestive;
- la nivelul sistemului nervos, stimularea activitatii SAA, producand o alerta corticala, anxietate si frica.
Pancreasul endocrin
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans, asezate intre acinii glandulari ai pancreasului exocrin. Aceste insule sunt formate din doua tipuri de celule: celule a (20%), care secreta glucagonul si celule b (75%), care secreta insulina.
a) Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului. Insulina actioneaza in directia cresterii gradului de utilizare a glucozei in celule, al depunerii glucozei sub forma de glicogen si al transformarii glucidelor in lipide. Stimuleaza sinteza de proteine.
Hiposecretia de insulina produce diabetul zaharat, afectiune caracterizata prin:
- hiperglicemie, glicozurie (eliminare de glucoza prin urina);
- poliurie (consum compensator al unei mari cantitati de apa);
- poligagie (consum exagerat de hrana) cu scadere in greutate.
In stadiile avansate ale bolii, acumularea de corpi cetonici in organism, ca urmare a tulburarilor de metabolism, duce la coma diabetica si chiar la moarte, in lipsa unui tratament adecvat. Tratamentul consta in principal prin administrarea de insulina. Hipersecretia de insulita produce hipoglicemie insotita de slabirea fortei fizice, de tulburari ale activitatii nervoase si chiar de coma.
b) Glucagonul, secretat si de duoden, are efecte opuse insulinei, determinand hiperglicemie prin glicogenoliza hepatica (nu si musculara), intensificarea gluconeogenezei din aminoacizi si scaderea utilizarii celulare a glucozei, cu accentuarea lipolizei. Impreuna cu hormonii medulosuprarenalieni, glucagonul este unul din principalii hormoni hiperglicemianti ai organismului.
Epifiza
Epifiza, numita si glanda pineala datorita formei sale asemanatoare cu un con de pin, este un organ al diencefalului cu functie endocrina. Epifiza este localizata in partea posterioara a diencefalului (epitalamus).
Functia epifizei este incomplet cunoscuta. Hormonul sau principal, melatonina, are actiune inhibatoare asupra glandelor sexuale (functia antigonadotropa) ce explica involutia epifizei dupa pubertate.
De asemenea, actioneaza si asupra axului hipotalamo-hipofizo-corticosupra-renalian. Melatonina are si efect hipoglicemiant.
Epifiza are legaturi functionale cu retina globului ocular, stimulii luminosi determinand prin intermediul nervilor simpatici, scaderea sintezei de melatonina.
Timusul
Timusul, este in principal un organ limfoid, situat inapoia sternului. El involueaza dupa pubertate. Extrasul de timus, asa-zisul hormon timic, are efecte antigonadotrope (ca si hormonii epifizari), dar si de stimulare a mineralizarii osoase, deci are rol in crestere.
Celulele timice, numite timocite, provin din maduva osoasa, de unde migreaza apoi pe cale sangvina, in organele limfoide (ganglioni limfatici, spina, timus).
Limfocitele T, originare din maduva hematogena si diferentiate in timus, participa in procesele de imunitate celulara, fiind specializate in pastrarea memoriei imunitare.
Sistemul paracrin
Sistemul endocrin, pe langa glandele endocrine descrise, mai cuprinde si celule producatoare de hormoni locali, raspandite in organism. Acestea constituie sistemul endocrin difuz sau paracrin. Mai jos sunt prezentati cativa dintre hormonii locali si functiile lor principale.
HORMONI LOCALI FUNCTII PRINCIPALE
Histamina, serotonina -stimuleaza musculatura viscerala, participa in
reactiile imunitare
Renina, angiotensi -determina contractia arteriolelor si cresterea
presiunii arteriale
Gastrina, enterogastronul, secretina, -intervin in reglarea si coordonarea activitatilor
colecistochinina, pancreozimaintervin motorii si secretorii digestive
Prostaglandinele -moduleaza activitatile celulare
Ovarele
Ovarul este o glanda pereche (drept si stang). Are forma si marimea unei migdale si se afla asezat in bazin. In ovar se formeaza, pe langa hormonii sexuali si elementele sexuale feminine, ovulele; este o glanda cu secretie mixta. Ovulul este o celula sferica, de dimensiuni mari, avand diametrul de 200 - fiind considerata una din cele mai mari celule din organism. La exterior are o membrana transparenta, inconjurata de celule foliculare. Citoplasma contine o cantitate mica de vitelus nutritiv, necesar dezvoltarii initiale a embrionului; iar nucleul este de dimensiuni mici fata de marimea celulei. Ovulele se formeaza in asa-numitii foliculi ovarieni. Dupa ce un ovul a ajuns la maturitate (reducerea la jumatate a numarului de cromozomi) ,este expulzat din ovar si captat de pavilionul trompei uterine, care il conduce spre uter. De retinut ca ovulele ajung la maturitate rand pe rand la intervale relativ fixe (28 de zile = ciclul menstrual), pana la o anumita varsta cand apare menopauza (incetarea menstruatiei). In timpul vietii sexuale a femeii ajung la maturitate aproximativ 400 ovule,
Ovarele sunt glande genitale. Ele vor deveni functionale la pubertate. Ovarele produc hormonii sexuali: estrogen si progesteron. Acesti hormoni sunt responsabili de aparitia caracterelor sexuale secundare ale femeilor: aparitia sanilor, pilozitate, distributia grasimii predominant la nivelul soldurilor,etc.
Secretia de hormoni sexuali feminini este ciclica timp de 28 zile: prima faza este de maturare a ovulelor prin secretia de estrogen , apoi ovulatia in a 14-a zi a fiecarui ciclu menstrual si apoi faza de pregatire a endometrului pentru implantarea unui potential ovul fecundat de un spermatozoid sub influenta progesteronului.
Testiculele
Testiculele sunt organe pare, situate în regiunea ingvinala în pozitie aproape verticala. Dimensiunile si greutatea testiculelor variaza cu vârsta, rasa si starea de întretinere. Astfel, la taurul adult testiculul are o lungime de 10-12 cm cu o largime de 5-6 cm si o greutate de aproximativ 500 g.
Ca structura testiculele sunt formate din tesut parenchimatos, vase sanguine si nervi, toate acestea fiind protejate la exterior, de o membrana fibroasa numita albuginee (tunica albugineea). Fata interna a albugineei vine în contact cu parenchinul testicular care prin septumurile pe care le emite îl împarte în 200-300 lobuli . În fiecare lobul testicular se gasesc 3-4 tubi seminiferi , iar între 2-3 tubi seminiferi se gasesc celulele interstitiale ale testiculului (celulele lui Leydig) care constituie glanda cu secretie interna a acestuia si secreta hormonul sexual masculin - testosteronul.
În interiorul fiecarui tub seminifer se gaseste o membrana bazala hialina pe care se sprijina epiteliul seminal. Celulele seminale se gasesc în diferite stadii de evolutie:spermatoganie, spermatocit de ordinul I, spermatocit de ordinul II, spermatida, spermatozoid.
HIPOFIZA
Hipofiza (glanda pituitara) are dimensiunile unui bob de fasole si 0,5 g greutate. Este localizata la baza encefalului, în saua turceasca a osului sfenoid. Ea este formata din trei lobi: lobul anterior (75% din masaglandei),lobul mijlociu (2%), ambele de origine epiteliala, constituind adenohipoliza, si lobul posterior (23%), de origine ectodermica, neurohipofiza. Hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitara, care cuprinde sistemul circulator port hipotalamohipofizar Popa-Fielding si tractul hipotalamo-hipofizar. Prin sistemul port, factorii de eliberare si inhibare din nucleii hipotalamici mijlocii ajung în adenohipofiza.Prin tractul hipotalamohipofizar, produsii de neurosecretie ai nucleilor hipotalamici anteriori ajung la neurohipofiza.
A. Lobul anterior este constituit din cordoane celulare, care formeazâ epiteliul secretor al glandei. Acesta cuprinde celule specifice pentru fiecare dintrehormonii secretati. Adenohipofiza secreta hormonul somatotrop si hormonii glandulari tropi.
1. Hormonul somatotrop (STH), hormonul de crestere, are ca actiune principalâ stimularea cresterii armonioase a întregului organism. De asemenea, intervine în dezvoltarea celulelor, activeaza transportul aminoacizilor în celule si stimuleaza sinteza tisulara a proteinelor, cu efect asupra cresterii oaselor , muschilor si viscerelor. Intensifica oxidarea lipidelor, asigurând energia necesarâ sintezei proteice. Are efect de crutare a glucidelor si , deci , rol hiperglicemiant. Stimuleaza secretia glandelor mamare. Hipersecretia de STH înainte de pubertate determina gigantismul (crestere exageratâ în înaltime, talie peste 2 m), iar dupa pubertate produce acromegalia (crestere exagerata a extremitatilor membrelor, oaselor fetei, buzelor, limbii si a unor viscere). Hiposecretia de STH determinâ la copii nanismul hipofizar (piticism cu dezvoltare fizica proportionalâ si intelect normal). Secretia de STH este stimulata de hipoglicemie si de diverse solicitari ale organismului.
2. Hormonil glandulari tropi
a) Hormonul adenocorVcotrop sau cortlcotroplna (ACTH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si activitatea secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hipersecretia de ACTH determina hipertrofierea corticosuprarenalei si hipersecretie de hormoni ai acesteia, având ca urmare tulburari metabolice.
b) Hormonul tireotrop sau tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si secretia de hormoni ai glandei tiroide.
c) Hormonii gonadotropi controleaza functiile gonadelor feminine si masculine. De asemenea, controleaza secretia glandelor mamare la femeie.
B. Lobul mijlociu (intermediar) al hipofizei secretâ hormonul melanocttostimulant (MSH). Acesta stimuleaza sinteza de melanina în melanocite, cu rol în procesele de pigmentare a pielii.
C. Lobul posterior este constituit din axoni ai neuronilor din nucleii hipotalamici anteriori si celule gliale. Neurohipofiza constituie un depozit dehormoni produsi de hipotalamusul anterior. Hormonii neurohipofizari sunt vasopresina si ocitocina.
Tiroida
Tiroida este cea mai mare glanda cu secretie interna din organism, avand o greutate de circa 30 g. Ea este situata in partea anterioara a gatului, in dreptul cartilajului laringian al carui nume il poarta. Tiroida este formata din doi lobi laterali uniti intre ei prin istmul tiroidian. Structural, prezinta un parenchim glandular format din celule epiteliale grupate in foliculi. Acesti foliculi contin la interior un coloid, tireoglobulina, care este forma de depozitare a hormonilor tiroidieni. Tiroida este bogat vascularizata si inervata. Inervatia vegetativa are numai functii vasomotorii.
Hormonii tiroidieni, derivati iodati ai tirozinei aflata in structura tireoglobulinei sunt tiroxina si triiodotironina. Acesti hormoni au efecte identice, dar mai rapide si mai puternice in cazul triiodotironinei.
Actiunea lor in organism este complexa:
- au efect calorigen, manifestat prin cresterea metabolismului bazal (MB), a consumului de oxigen si a oxidarilor celulare;
- controleaza impreuna cu hormonul somatotrop , cresterea si diferentierea celulara;
- intensifica eliminarile de azot din organism si catabolismul proteic;
- reduc depozitele lipidice prin activarea lipolizei;
- intensifica absortia intestinala de glucoza si catabolismul glucidic, determinand hiperglicemie.
- stimuleaza activitatea gonadelor;
- mentin, impreuna cu prolactina, secretia lactata.
Hipofunctia tiroidiana determina efecte variate in functie de varsta. La copii determina nanismul tiroidian, cu dezvoltare fizica si psihica redusa pana la cretinism. La adulti determina scaderea capacitarii de invatare si memorare. Indiferent de varsta, are loc reducerea metabolismului bazal, determinand mixedemul (edem mucos, cu piele uscata, ingrosata si caderea parului).
Hiperfunctia tiroidiana determinaboala Basedow frecventa mai ales la femei se caracterizata prin:
cresterea metabolismului bazal exofalmie (bulbucarea ochilor), tulburari circulatorii (tahicardie, hipertensiune), iritabilitate crescuta, hiperfagie (consum crescut de alimente) cu scadere in greutate, cresterea in dimensiuni a glandei (gusa).
Paratiroidele
Hiperfunctia tiroidiana determina boala Basedow frecventa mai ales la femei se caracterizata prin:
cresterea metabolismului bazal exofalmie (bulbucarea ochilor), tulburari circulatorii (tahicardie, hipertensiune), iritabilitate crescuta, hiperfagie (consum crescut de alimente) cu scadere in greutate, cresterea in dimensiuni a glandei (gusa).
a) Parathormonul are ca actiune principala cresterea calcemiei, prin eliminarea calciului in lichidul extracelular, si scaderea fosfatemiei, prin eliminarea pe cale renala a fosforului. Astfel, se produce demineralizarea osoasa, prin stimularea activitatii osteoclastelor.
b) Calcitonina, secretata si de catre tiroida, are actiune antagonica parathormonului, prin scaderea calcemiei si cresterea fosfatemiei, deteminand mineralizarea normala a oaselor.
Extirparea paratiroidelor duce la grave tulburari metabolice, datorate lipsei calciului din organism, cunoscute sub
numele de tetanie. Principalele manifestari ale tetaniei sunt:
- tulburari motorii - contractii convulsive necontrolate ale musculaturii scheletice;
- tulburari senzitive - sensibilitate sporita la frig;
- tulburari nervoase - irascibilitate, confuzii mintale, halucinatii;
- tulburari trofice - caderea parurului si a dintilor, unghii friabile:
- tulburari viscerale - spasme ale musculaturii digestive si ale laringelui.
Glandele suprarenale
Suprarenalele sunt o pereche de glande situate la polii superiori ai rinichilor. Fiecare glanda are o zona corticala, corticosuprarenala, dispusa la periferie (80% din masa glandei), care inconjoara complet zona medulara, medulosuprarenala (20%). Cele doua zone difera din punct de vedere embriologic, anatomic si functional.
1. Corticosuprarenala (CSR), de origine mezodermica, la fel cu gonadele, secreta trei categorii de hormoni steroizi, pe baza de colesterol: mineralocorticoizi, glucocorticoizi si sexosteroizi.
a) Mineralocorticoizii au ca reprezen-tant principal aldosteronul, cu rol in reglarea metabolismului mineral El determina reabsortia Na+ (si retentie de apa) si eliminarea K+ la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronilor. Astfel, se mentine echilibrul acido-bazic si presiunea osmotica normala a mediului intern.
b) Glucocorticoizii, reprezentati de cortizol, intervin in metabolismul intermediar al glucidelor. Ei stimuleaza gluconeogeneza (sinteza glucidelor din aminoacizi sau lipide la nivel hepatic).
Activeaza catabolismul proteic, cu exceptia celui din celulele hepatice. Intervin si in metabolismul lipidic, prin mobilizarea acizilor grasi din tesutul adipos. Cresc eliminarile de azot. Glucocorticoizii sunt utilizati in tratarea unor afectiuni, avand rol antiinflamator.
c) Hormonii sexoizi (sexosteroizi) sunt asemanatori celor secretati de gonade, a caror actiune o completeaza, contribuind si ei la aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Acestea diferentiaza cele doua sexe (dezvoltarea specifica a musculaturii, depunerile lipidica, pilozitatea caracteristica, timbrul vocal, etc.).
2. Medulosuprarenala (MSR) are origine ectodermica la fel cu ganglionii simpatici. Ea secreta hormoni cu actiune identica celei a SNV simpatic. Acestia sunt: adrenalina (circa 80%) si noradrenalina (circa 20%), reprezinta si mediatorii chimici ai SNV simpatic. Actiunile lor principale se manifesta la nivelul metabolismului, determinand:
- glicogenoliza si hiperglicemie;
- mobilizarea grasimilor din depozite si catabolizarea acizilor grasi;
- la nivelul sistemului circulator, tahicardie, vasoconstrictie si hipertensiune;
- relaxarea musculaturii netede a peretilor tubului digestiv, contractia sfincterelor si inhibarea majoritatii secretiilor digestive;
- la nivelul sistemului nervos, stimularea activitatii SAA, producand o alerta corticala, anxietate si frica.
Pancreasul endocrin
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans, asezate intre acinii glandulari ai pancreasului exocrin. Aceste insule sunt formate din doua tipuri de celule: celule a (20%), care secreta glucagonul si celule b (75%), care secreta insulina.
a) Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului. Insulina actioneaza in directia cresterii gradului de utilizare a glucozei in celule, al depunerii glucozei sub forma de glicogen si al transformarii glucidelor in lipide. Stimuleaza sinteza de proteine.
Hiposecretia de insulina produce diabetul zaharat, afectiune caracterizata prin:
- hiperglicemie, glicozurie (eliminare de glucoza prin urina);
- poliurie (consum compensator al unei mari cantitati de apa);
- poligagie (consum exagerat de hrana) cu scadere in greutate.
In stadiile avansate ale bolii, acumularea de corpi cetonici in organism, ca urmare a tulburarilor de metabolism, duce la coma diabetica si chiar la moarte, in lipsa unui tratament adecvat. Tratamentul consta in principal prin administrarea de insulina. Hipersecretia de insulita produce hipoglicemie insotita de slabirea fortei fizice, de tulburari ale activitatii nervoase si chiar de coma.
b) Glucagonul, secretat si de duoden, are efecte opuse insulinei, determinand hiperglicemie prin glicogenoliza hepatica (nu si musculara), intensificarea gluconeogenezei din aminoacizi si scaderea utilizarii celulare a glucozei, cu accentuarea lipolizei. Impreuna cu hormonii medulosuprarenalieni, glucagonul este unul din principalii hormoni hiperglicemianti ai organismului.
Epifiza
Epifiza, numita si glanda pineala datorita formei sale asemanatoare cu un con de pin, este un organ al diencefalului cu functie endocrina. Epifiza este localizata in partea posterioara a diencefalului (epitalamus).
Functia epifizei este incomplet cunoscuta. Hormonul sau principal, melatonina, are actiune inhibatoare asupra glandelor sexuale (functia antigonadotropa) ce explica involutia epifizei dupa pubertate.
De asemenea, actioneaza si asupra axului hipotalamo-hipofizo-corticosupra-renalian. Melatonina are si efect hipoglicemiant.
Epifiza are legaturi functionale cu retina globului ocular, stimulii luminosi determinand prin intermediul nervilor simpatici, scaderea sintezei de melatonina.
Timusul
Timusul, este in principal un organ limfoid, situat inapoia sternului. El involueaza dupa pubertate. Extrasul de timus, asa-zisul hormon timic, are efecte antigonadotrope (ca si hormonii epifizari), dar si de stimulare a mineralizarii osoase, deci are rol in crestere.
Celulele timice, numite timocite, provin din maduva osoasa, de unde migreaza apoi pe cale sangvina, in organele limfoide (ganglioni limfatici, spina, timus).
Limfocitele T, originare din maduva hematogena si diferentiate in timus, participa in procesele de imunitate celulara, fiind specializate in pastrarea memoriei imunitare.
Sistemul paracrin
Sistemul endocrin, pe langa glandele endocrine descrise, mai cuprinde si celule producatoare de hormoni locali, raspandite in organism. Acestea constituie sistemul endocrin difuz sau paracrin. Mai jos sunt prezentati cativa dintre hormonii locali si functiile lor principale.
HORMONI LOCALI FUNCTII PRINCIPALE
Histamina, serotonina -stimuleaza musculatura viscerala, participa in
reactiile imunitare
Renina, angiotensi -determina contractia arteriolelor si cresterea
presiunii arteriale
Gastrina, enterogastronul, secretina, -intervin in reglarea si coordonarea activitatilor
colecistochinina, pancreozimaintervin motorii si secretorii digestive
Prostaglandinele -moduleaza activitatile celulare
Ovarele
Ovarul este o glanda pereche (drept si stang). Are forma si marimea unei migdale si se afla asezat in bazin. In ovar se formeaza, pe langa hormonii sexuali si elementele sexuale feminine, ovulele; este o glanda cu secretie mixta. Ovulul este o celula sferica, de dimensiuni mari, avand diametrul de 200 - fiind considerata una din cele mai mari celule din organism. La exterior are o membrana transparenta, inconjurata de celule foliculare. Citoplasma contine o cantitate mica de vitelus nutritiv, necesar dezvoltarii initiale a embrionului; iar nucleul este de dimensiuni mici fata de marimea celulei. Ovulele se formeaza in asa-numitii foliculi ovarieni. Dupa ce un ovul a ajuns la maturitate (reducerea la jumatate a numarului de cromozomi) ,este expulzat din ovar si captat de pavilionul trompei uterine, care il conduce spre uter. De retinut ca ovulele ajung la maturitate rand pe rand la intervale relativ fixe (28 de zile = ciclul menstrual), pana la o anumita varsta cand apare menopauza (incetarea menstruatiei). In timpul vietii sexuale a femeii ajung la maturitate aproximativ 400 ovule,
Ovarele sunt glande genitale. Ele vor deveni functionale la pubertate. Ovarele produc hormonii sexuali: estrogen si progesteron. Acesti hormoni sunt responsabili de aparitia caracterelor sexuale secundare ale femeilor: aparitia sanilor, pilozitate, distributia grasimii predominant la nivelul soldurilor,etc.
Secretia de hormoni sexuali feminini este ciclica timp de 28 zile: prima faza este de maturare a ovulelor prin secretia de estrogen , apoi ovulatia in a 14-a zi a fiecarui ciclu menstrual si apoi faza de pregatire a endometrului pentru implantarea unui potential ovul fecundat de un spermatozoid sub influenta progesteronului.
Testiculele
Testiculele sunt organe pare, situate în regiunea ingvinala în pozitie aproape verticala. Dimensiunile si greutatea testiculelor variaza cu vârsta, rasa si starea de întretinere. Astfel, la taurul adult testiculul are o lungime de 10-12 cm cu o largime de 5-6 cm si o greutate de aproximativ 500 g.
Ca structura testiculele sunt formate din tesut parenchimatos, vase sanguine si nervi, toate acestea fiind protejate la exterior, de o membrana fibroasa numita albuginee (tunica albugineea). Fata interna a albugineei vine în contact cu parenchinul testicular care prin septumurile pe care le emite îl împarte în 200-300 lobuli . În fiecare lobul testicular se gasesc 3-4 tubi seminiferi , iar între 2-3 tubi seminiferi se gasesc celulele interstitiale ale testiculului (celulele lui Leydig) care constituie glanda cu secretie interna a acestuia si secreta hormonul sexual masculin - testosteronul.
În interiorul fiecarui tub seminifer se gaseste o membrana bazala hialina pe care se sprijina epiteliul seminal. Celulele seminale se gasesc în diferite stadii de evolutie:spermatoganie, spermatocit de ordinul I, spermatocit de ordinul II, spermatida, spermatozoid.
RSS Feed